Pe solele sărace, uscate sau în pantă, unde lucerna se rărește după doi ani, sparceta este leguminoasa perenă de luat în calcul. Lucerna își păstrează locul pe solurile profunde, bine drenate și bine aprovizionate. Alegerea nu se face deci între o plantă bună și una slabă, ci între două plante potrivite pentru terenuri diferite din aceeași fermă.
Crescătorii de oi și de vaci din zonele colinare cunosc situația: sola din vale dă lucernă frumoasă, iar coasta de deasupra, semănată cu aceeași sămânță, arată în al treilea an ca o pârloagă cu câteva tufe. Vina nu este a soiului. Comparația de mai jos folosește cerințele descrise în paginile de produs ale magazinului online culturiverzi.ro, care are în oferta de leguminoase furajere atât lucerna, cât și sparceta.
Solul: unde se desparte drumul celor două plante
Lucerna dă producții mari pe soluri profunde, bine drenate, aprovizionate cu apă și nutrienți. Fiecare dintre aceste condiții lipsește pe un versant erodat: stratul arabil este subțire, apa se scurge, iar rezerva de hrană este mică. Rezultatul este o cultură care pornește, dar nu își atinge potențialul și lasă loc buruienilor.
Sparceta are alt profil. Preferă solurile permeabile, bogate în calciu, însă dă rezultate și pe cele nisipoase, pe cele erodate, cu strat arabil subțire, și pe coastele aride. Suportă reacția alcalină până la un pH de 8,5. Are și ea limite clare, pe care fermierul trebuie să le cunoască înainte de comandă: nu se potrivește pe solurile acide, umede și reci. Cine are o solă săracă, dar acidă și băltită, nu rezolvă nimic schimbând lucerna cu sparceta.
Seceta și panta
Al doilea criteriu este apa. Potrivit paginii de produs, sparceta se poate cultiva fără irigare în zone foarte secetoase. Explicația stă în rădăcini, care ajung până la 2 m adâncime și caută umezeala acolo unde ierburile cu înrădăcinare superficială nu mai au acces. Aceleași rădăcini leagă pământul, motiv pentru care planta ajută la prevenirea eroziunii pe terenurile în pantă.
Pentru un fermier de deal, argumentul al doilea cântărește uneori mai mult decât furajul. O coastă lucrată cu plugul în fiecare an pierde sol la fiecare ploaie torențială. Aceeași coastă, ocupată câțiva ani de o leguminoasă perenă, rămâne acoperită și în lunile în care o cultură anuală ar lăsa pământul gol.
Fân, masă verde, siloz și pășunat
Ca mod de folosire, cele două plante se suprapun în bună măsură. Sparceta se poate valorifica sub formă de fân, masă verde sau prin însilozare, la fel ca lucerna. Deosebirea notată de site privește consumul în stare verde: sparceta nu provoacă meteorizație, spre deosebire de lucernă și trifoi. Pentru stâna care își duce oile direct pe solă, observația are greutate practică, iar pentru detalii despre hrănirea unui efectiv anume interlocutorul potrivit rămâne medicul veterinar.
De aici și cele două scheme de exploatare a sparcetei: două coase pe an sau o coasă urmată de un pășunat. A doua variantă se potrivește fermelor de oi, care cosesc primăvara pentru rezerva de iarnă și folosesc otava cu animalele.
Câți ani ține fiecare cultură
La durată, avantajul este al lucernei. Exploatată corect, o lucernieră poate rezista până la 6–7 ani, pe când sparceta se folosește 2–4 ani. Cifra trebuie citită împreună cu terenul. Șase ani de lucernă sunt realiști pe sola care îi convine; pe coasta uscată, durata reală se scurtează, iar anii pierduți cu o cultură rărită cântăresc mai greu decât o reînființare făcută la timp cu planta potrivită.
Durata mai scurtă a sparcetei are și o parte bună pentru cine practică rotația. După doi până la patru ani, sola revine în asolament după o leguminoasă, iar fermierul poate hotărî din nou ce urmează, în funcție de cum au mers anii respectivi.
Norme și epoci de semănat
La cantitatea de sămânță, distanța dintre cele două specii este mare și trebuie prinsă în calcul de la început:
- sparcetă în cultură pură: 70–80 kg/ha;
- sparcetă pentru pășunat, în amestec: 40–45 kg/ha sparcetă cu 23–25 kg/ha obsigă nearistată;
- lucernă, în tehnologia tradițională: 20–22 kg/ha.
Sămânța de sparcetă este mult mai mare decât cea de lucernă, de aici și norma de câteva ori mai ridicată. Detaliile se găsesc pe pagina de produs pentru sparcetă (Onobrychis viciifolia), unde sunt trecute cerințele față de sol și normele de însămânțare. Sămânța de sparcetă este ambalată la sac de 25 kg, deci un hectar în cultură pură înseamnă aproximativ trei saci.
Epoca diferă și ea puțin. Sparceta se seamănă primăvara devreme și, mai rar, la sfârșitul verii. Pe pante și în zonele secetoase se seamănă fără plantă protectoare, pentru ca plantele tinere să nu împartă cu altă cultură puțina apă disponibilă. Amestecul cu obsigă nearistată, o graminee care apare și în compozițiile pentru fânețe pe teren uscat, este varianta indicată atunci când sola va fi pășunată.
Ce au în comun și cum se împart solele între ele
Ambele plante sunt leguminoase și fixează azotul, deci cultura care le urmează găsește un sol mai bine aprovizionat. Sparceta este în plus plantă meliferă, cu o înflorire de circa 23–27 de zile, amănunt de interes pentru fermele care au și stupi sau care primesc apicultori în pastoral. Cantitățile de miere amintite de site pentru această specie sunt valori orientative, dependente de an și de zonă.
Pentru o fermă de deal, împărțirea firească arată așa: lucerna pe sola profundă din vale, unde își poate arăta longevitatea, și sparceta pe versantul calcaros, uscat sau erodat, unde lucerna s-a rărit de fiecare dată. Fermierul care vrea să judece potrivirea pe hârtie are la dispoziție, pe culturiverzi.ro, fișele ambelor specii, cu cerințele față de sol și cu normele la hectar.
Înainte de comandă mai rămâne o verificare pe care nicio fișă nu o poate face în locul fermierului: reacția solului. O analiză simplă de pH arată dacă versantul este într-adevăr calcaros sau doar sărac, iar de răspuns depinde toată alegerea. Pentru suprafețe mari ori pentru amestecuri cu graminee, culturiverzi.ro primește comenzi online și telefonic, iar produsele aflate în stoc au afișat un termen de livrare de 1–2 zile lucrătoare.
